Misiunea Școlii
Școala Gimnazială Măneciu își propune să asigure calitatea actului educațional pentru a întemeia o bază solidă în dezvoltarea profesională a fiecărui elev.
Unitatea noastră își dorește să promoveze bunele practici pentru implementarea valorilor morale, civice și creștine în armonizarea personalității fiecărui copil, în vederea integrării într-o lume în schimbare.
Viziunea Școlii
Școală deschisă la cerințele viitorului, capabilă de performanță, implicată activ în viață comunității
Un vechi document din arhiva Școlii cu clasele I-VIII Măneciu Pământeni, care atestă existența Școlii Primare Rurale Mixte din comuna Măneciu Pământeni, plasa Teleajen, județul Prahova, poartă nr. 1/4 ianuarie 1895, prin care învățătoarea Eufrosina Demetrescu înștiințează pe primarul comunei că a fost transferată, pe ziua de 1 ianuarie 1895, în comuna Lipia, județul Buzău, și-l roagă să binevoiască a lua în primire arhiva și inventarul școlii. Pe verso-ul adresei sunt înscrise obiectele de inventar și documentele de arhivă.
Primul învățător cu studii pedagogice despre care se cunosc date sigure a fost Opriș Tănăsescu (1843), iar în 1892 învățător era Ion Minea.
După C. Boncu, învățământul instituționalizat în Măneciu Pământeni datează din anul 1838-1839.
Unele informații despre școlile și învățământul din Măneciu Pământeni sunt cuprinse în „Însemnări despre trecutul școalelor și învățământul din satul Măneciu Pământeni, până la data de 1 septembrie 1928” (manuscris, nouă pagini, datat 16 decembrie 1970), scrise, la 83 de ani, de învățătorul Nicolae C. Ionescu, oferite profesorilor de istorie, Constantin Cârstocea și Luminița Cârstocea, din Măneciu Pământeni, spre cunoștință. De asemenea, același învățător a oferit celor doi profesori mai sus menționați și alte documente: „Însemnări privitoaree la școlile generale Măneciu Păământeni și la terenul înconjurător”; copie de pe ultimul proces verbal de inspecție școlară a învățătorului Nicoale C. Ionescu, la Școala din Măneciu Ungureni, județul Prahova, efectuată la 15 iunie 1945 (copie datată 15 VII 1979).
Din informațiile prezentate în aceste documente, putem constata că lui Ion Minea i-au urmat învățătorii: Eufrosina Demetrescu, Valentina Crăciunescu, I. Drăgănescu, I. Gavrilă, Ana Ștefănescu, funcționând pentru diferite perioade (școala avea un singir post), până în anul 1909, când s-a înființat al doilea post. Până în anul 1911 au funcționat soții Maria și Gheorghe Ionescu, urmați între anii 1911-1928 de soții Nicolae și Ana Ionescu, care aveau să se transfere la Măneciu Ungureni. În anii interbelici și după al doilea război mondial au funcționat la Școala Măneciu Pământeni învățătorii: Nicolae C. Ionescu, Jean Popa (Costeni), Maria și Nicolae Filip, Cecilia Dobra, Ionică Popescu și soția, Dumitru Jercan, Severa Zisu, Florica Necula, soții Nițescu și profesorii: Dumitru Ciurcă – director, Constantin Oprica, Nicu și Lucia Begea, Săftica Teșileanu, Constantin Jercan, Iosif Ciurcă, Elena Sandu, Constantin Cârstocea, Gheorghe Onea, Dan Georgescu.
(sursa: Prof. Ion Dumitru, Învățământul din comuna Măneciu, începuturi, continuitate, identitate contemporană, monografie, editura Karta-Grafic, Ploiești, 2008)
